Textul a apărut în CONTA nr 14
Despre Florentin Popa, nu știu prea
multe, dar în ceea ce mi-a trimis el se prezintă cam așa: ”Flo s-a născut în
'89 în Băicoi și e cu mult mai puțin notoriu decât pufuleții Gusto produși
acolo
Hobby-urile lui sunt să deguste tot
felul de parizeruri scârboase în căutarea eluzivului parizer bun la sub 8 lei
kilu și să scrie swag în aburul de pe geamurile autobuzelor.
Flo
vă iubește dar nu o să vă spună niciodată asta.”
Florentin
Popa nu este genul de poet pe care să îl găsești la un simplu search pe google
participant pe la concursuri sau manifestări literare. Și eu l-am descoperit
din întâmplare și l-am privit cu un ușor scepticism până să-i citesc volumul de
debut ”Trips, heroes & love songs” (Casa de editură Max Blecher, 2013).
Încă de la început, poezia lui Florentin Popa se prezintă ca fiind una
experimentală pe toate fronturile, începând de la limbaj (îmi place
/dă tine ploesci ca de un văr retardat dă /care râdem cu toții) și pâna la imagini, care mai de care mai spectaculoase (am cărat o oglindă de un metru /cu ramă dă
bronz zejde străzi prin oraș /orbind trecătorii aprinzând involuntar țigările
pensionarilor /jucând șah de pe balcoane alăturate). În poemele sale,
Florentin Popa creează o lume în mijlocul căreia se poziționează, asta dându-i
posibilitatea de a o distruge și crea cum vrea și de câte ori vrea. ”Trips,
heroes & love songs” e unul dintre cele mai interesante și mai veridice
debuturi ale anului 2013, iar Florentin Popa capătă o poziție fermă în peisajul
literar actual.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu