câteva texte, traduse în engleză

 the perversion of a crate with bullets

into believing it's a perfect bride

...and no one
dresses better your body
as
the images of war

hauled
by the wind
on the

heights.

a wall that does not take life seriously

a wall that does not take life
seriously and the emergency
lane

is full of
fugitives it`s no big deal to
hypnotize the sunken in the
well

cornfields today
were hitchhiking on
M83.

Crows in the hallway

two days.  the yoghurt
expired. 3 days until
the end of the world.
Two crows in my
hall are chasing my rats
I have been growing
for ten years.
the Christmas tree was transformed
in a police officer from
traffic.
sirens.
rotating beacons.
The hell with everything.

the darkroom(kamera obskura)

here wasn`t any rape in the past
five years. only passionate love between
young lovers.
here no one killed himself for
five years. all donated their life
hour by
hour
in crates of strawberries to the

patients with incurable diseases.

 here have been no robbery in the past five years.

 all gathered and shared impressions
with the street artists.
in this room nothing have happened

 in the last five years. until the fat woman
with deep acne was given to the residents
to be shared as a weed

cigarette

at Woodstock
1969.

I do

time is flowing like drops of juice
in the grapefruit juicer
at each end of the bed
a customs officer is

checking

our blood.

raw

magical things happen in
the pantry

the walls

are dressed in egg shells
and plastic sheets

a worm puts a child in the hook

and throws it in

the world. maybe he can change
something.

what I want


the coffee mug placed

 outside the window
makes a shadow
and steam
drives away the last

three crows that I

have

In the cup only
Andrea and a reed
are learning
grammar.

freeze

Do you remember that day when I was
and you were ... and if I recall, there was
mescaline there?

happy hours between 10 to 1
at half the price I bought a heart

for you so you`ll have it
just for me

to have seizures only for me

to beat just for me
in the freezer.

6000 yellow cars


what happens between
the pages you are
living in?

a strange light between
houses and a cat
all new
run
faster from
me and the air is absorbed
hard
necks are purple from the rope
with strange

model
6000 yellow cars
came after you
and gather around me
and the only one  I see is you
and you look at them from
up
up in the sky
you can see by mountains.
you are castling with them
and everything flows on

a grunge rhythm.

what happens between
the pages you are
living in?

poem

in the morning your bones

aren`t listening to a word you

say

they are crawling inside your body like

in a military training

and they are searching for new

places where to

adapt

it is useless to try to

change them

to make them come back

they will not do anything

you ask them

and in the morning you

will not get out

the bed to lock the rain

outside the room.

Jurnal de umblător | Cipru (de Nord) | 1- Plecarea și primele zile

De 4 săptămâni sunt în Ciprul de Nord, o zonă recunoscută oficial doar de Turcia. Se proclamă Republica Turcă a Ciprului de nord. Nu prea îi bagă nimeni în seamă. Da sunt ambițioși măcar. Am ajuns aici acum 4 săptămâni, cu una dintre cele mai amuzante companii aeriene: Air Moldova. Și când zic asta, nu mă refer neapărat la faptul că sunt moldoveni și că, prima dată când am găsit oferta îmi imaginam că mă vor trimite aici cu un avion Hercules și mă vor parașuta deasupra orașului Famagusta. Nu. Sunt amuzanți pentru că fac lucruri, ca moldovenii. Am plecat din Iași cu un microbuz al companiei aeriene, care, ne-a luat din fața Palatului Culturii pe mine și pe Andreea (colega mea de bancă din facultate, partenera mea de călătorii, ”iubita mea de prea mulți ani”(thanks OCS for this) și, cel mai important, fata cu care îmi împart coșul de rufe la universitatea din Famagusta (dar despre asta, mai târziu) ), un microbuz nou, în care încă simțeai miros de brăduț parfumat dat cadou la cumpărarea mașinii (Wunder Baum, probabil verde sau albastru, după mirosul dulceag). Dacă ultima dată când am venit de la Chișinău la Iași, am avut ocazia să văd ”12 years as a slave” dublat în rusă (și am exclamat: ”abia acum viața are sens!”), de data asta, șoferul nostru simpatic ne-a răsfățat cu muzică de priveghi rusească, în care fata, sau fetele...și uneori băiatul, jeleau de mama focului, de parcă erau nord coreeni care își rupeau hainele de pe ei, în 2012, când a murit Kim Jong Il. O tristețe în microbuzul ăla, de parcă mi-era și frică să mă urc în avion, de ce muzică o să îmi dea ăștia pentru 2 ore jumate. Muzica se potrivea perfect cu drumul, spart, găurit, prea îngust uneori...jale! Am ajuns totuși în aeroport și am dat acolo de alte chestii. *off topic: Anul trecut am fost în Georgia (din Europa, nu din America) cu Turkish Airlines, o companie mare, unde am depășit cu 2 kg bagajul de cală, și ei nici măcar nu m-au băgat în seamă când am vrut să le plătesc surplusul.* Andreea avea o geantă mărișoară. Ni se comunicase că avem voie 23 de kg la cală, când, la aeroport aflăm că avem voie doar 22, și orice surplus cât de mic, costă 40 e. Andreea avea 22,1 kg. Așa bucurie cum am văzut pe fața tipei de la ghișeu când i-a spus Andreei ”Mai fași pajdi ieuro pien câ aț depășât cu uo su di grami greutatia!”, n-am mai văzut de când l-au băgat pe Năstase la brutărie. Deja apucasem să ne înfoliem bagajele, așa că le-am desfoliat frumușel, și am pus mai multe lucruri de-ale ei la mine, să trecem de control cu bine. Am trecut. Am trecut și de controlul la bagajele de mână. De obicei par suspect la astfel de controale, pentru că, să recunoaștem, fața unui tânăr de 22 de ani din Piatra Neamț aduce cel mai bine a irakian cu foarte mult explozibil într-un ghiozdan de 2 kile. Aici nu păream așa suspect. Surprinzător. Am uitat să menționez, că avionul cu care am zburat se numea ”Ștefan cel Mare” și mă ducea, practic,  la turci. 

Surprinzător a fost și avionul, care nu era militar și nici făcut în Rusia din componente rămase neutilizate de tanc. Era un avion obișnuit, micuț, plin de moldoveni agitați. Vorbeau extrem de tare, râdeau zgomotos și, nu vă mint când vă spun că am auzit de cel puțin 3 ori adresată întrebarea stewardeselor ”Ce păsărică zboară cel mai sus?” și după râsete pline de satisfacție. Am decolat. Un grup din fața mea, cei mai zgomotoși din avion, au început să scoată din papornițe tot felul de chestii. Am rămas șocat când am văzut cum împărțeau castraveți verzi, felii cu pate, roșii și caș între ei, printre rânduri. În bagajul de mână aveam un măr când am urcat, care mi-a fost luat de circumspecții milițieni moldoveni. Ochii mi s-au boldit când am văzut că aceeași oameni au scos 2 caserole de pepene și o sticlă de 1.5 sau 2 l de ”Gura Căinarului”. Mi-am pus căștile și mi-am înghițit înjurăturile în sec.

Când ajunsesem deasupra Ciprului a început debandada. Doamnele, cu greutate, s-au năpustit la gemulețe și au început o să se minuneze de ce văd: ”Doamni Auricâ, tu viez și văd ș io?” ”Iestraodrinar! Și-nsamnâ s-ai bani. Viez numa ninunățâi!” ”Costeli, jinâ-n coa sâ vez maria! Uăi și frumoasâ-i. Parcâ-i la Odiesa!„. 

Am vrut să înregistrez, dar până mi-a pornit telefonul, am și aterizat. Am râs copios cu Andreea. 

În aeroportul din Larnaca am stat deoparte de grupul cu care am venit. Și acolo vorbeau tare și țipau efectiv unul la altul. Ne-am luat bagajele și am plecat.