George Floarea - Cântec de leagăn pentru păpușa cu pleoape căzute

În ultima perioadă am tot achiziționat cărți de poezie  ale poeților contemporani și nu am fost dezamăgit. Cartea lui George Floarea - ”Cântec de leagăn pentru păpușa cu pleoape căzute” (Casa de editură Max Blecher, 2013) am găsit-o întâmplător la o librărie din Iași, iar faptul că e apărută la Casa de editură Max Blecher m-a convins să o cumpăr, pentru că la ei am văzut numai cărți faine, și vreau să-i felicit cu ocazia asta. 

Citind ”Cântec de leagăn...” am descoperit un poet matur (și ca vârstă și ca discurs poetic), care își creează în volum tot felul de situații limită pe care doar el le poate trece. Atmosfera generală este melancolică, George decupându-și lumea din vis și ilustrând-o într-un volum bine închegat. Micile pasaje simulat-naive (numai în uzina de apă nu am fost niciodată/ deși întotdeauna am vrut să aflu cum se fabrică apa)  îi trasează terenul în care el creează sau se joacă după bunul plac. Tenta bacoviană este vizibilă în ”Cântec de leagăn..”, numai că George Floarea duce totul la un alt nivel, acolo unde cotidianul devine animalul de disecție pe care își face practica. Deși poezia sa vine cu nuanța bacoviană de care vorbeam mai sus, nu va ajunge niciodată în lumea asta defektă, să fie pusă de fete ca un quote pe Facebook, deși ar merita și o asemenea abordare... Și de asta suntem conștienți cu toții. 

Mai jos am atașat câteva poeme din carte, pentru a vă deschide apetitul. De restul vă ocupați singuri.

memento 

imaginea unei femei rotindu-se în jurul pomului

vechiul cântec de leagăn pentru păpușa cu pleaoape căzute

printre narcise și ocheadele trecătorilor 

după atâta timp încă îmi stăruie în minte

ca un tablou dintr-un muzeu bombardat 

niciun răspuns

bunica mă întreabă de ce nu mai vine

are 88

la 88 trupul e o adunătură de boli

nu știu ce i-aș putea spune ies din curte

unde câinele a pus pe fugă un animal mic

gerul nu are răspunsuri doar adâncește liniștea

pe dinăuntru geamul s-a aburit

vom mânca tăcuți noaptea nu ne va bate-n fereastră 

nu m-a văzut nimeni

aici unde visele nu au căutare

e vară doar pentru o singură zi

ei sunt pregătiți pentru sărbătoare

atunci când închizi ochii

lași ploaia să cadă

am găsit în curtea din spate

o piatră mică în formă de inimă

am pus-o în buzunar

nu m-a văzut nimeni

Filmul de la TNCP și încă o nominalizare pentru ”Fratele mut”

Săptămâna trecută am fost la TNCP la București, unde am avut susținut un recital. Poemele din clip sunt și din volum (Fratele mut.la nord apa e curată), dar și niște poeme noi, care mie îmi plac foarte mult. Mai jos este clipul.

Printre altele, am aflat că dragul meu ”Frate mut” a fost nominalizat la premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România, fapt care mă bucură enorm.

Cartea de debut

1. Ştefan Baghiu, Spre Sud, la Lăceni, Ed. Cartea Românească
2. Ion Buzu, 3 ml de Konfidor, Ed. Casa de Pariuri Literare
3. Vlad A. Gheorghiu, Fratele mut. La Nord apa e curată, Ed. Paralela 45
4. Ana Ionesei, Maldororiana, Ed. Adenium
5. George Neagoe, Asul de pică: Ştefan Aug. Doinaş, Ed. Cartea Românească”

Sâmbătă, la București

Sâmbătă voi citi poezie la TNCP/FIPB la Cafeneaua La Muzeu ( București, Str. G-ral Christian Tell nr. 27) de la ora 19.00, alături de : Iulian Tănase, Bogdan Ghiu, Eugen Suciu, Ioana Crăciunescu, Angela Marinescu, Ana Dragu, Florin Partene, Mihail Vakulovski, Alexandru Vakulovski, Moni Stănilă, Marius Conkan, Hose Pablo, Andrei Doboș, Rareș Moldovan.

Vin cu ”Fratele mut” și cu poeme noi. 

Aici e un teaser. 

ape mother

am pornit furtunul de grădină cu mult înainte să te cunosc acum îmi
ruginesc unghiile sub ochi așteptând căldura ta  să mai poată schimba ceva
în corpul meu din care sufletul încearcă să scape la volanul unui tir plin
cu dinamită noaptea prin sat la bunicii mei unde e liniște și
lumină doar de la combinatul chimic pe care mi-l amintesc și azi ca pe
o surpriză de ou kinder găsită în toaleta personalului de 4:30am bacău
piatra neamț dimineață fierbinte în care revăd asasinarea lui kennedy
la un televizor portabil și țiganii cântă înainte să fie aruncați din mers
în canalul de acumulare tatăl meu cu-n revolver face curățenie-n cer
și nu ating apa că oasele pocnesc odată cu gheața și privind te întrebi
cu ce folos toate astea?

După, de la Ora 21.00, la  Maratonul de Poezie și Jazz, tata mă face încă odată mândru de el. 

Ne vedem acolo!

Oklahoma dawn

un poem nou.extrem de beat.sunt mulțumit.

Oklahoma dawn

motto: M-am oprit la Hedgeville
și am adormit pe bancheta din spate
încântat de noua mea viață. - Gregory Corso


o vară întreagă în spate la
chun-tao 

ne făceam veacul cu

lawrence și steph și cu
oricine ni se mai alătura femei
aveam tot timpul destule pentru că
aveam tot ce ne trebuie
eram high and dry în fiecare seară
pe dig și ne întorceam în oraș la
chun-tao în spate unde
fat myke ne dădea ce rămânea după
ce bogații tăiau o bucată din biftecul
de kobe și-l lăsau în farfurie fat
myke era slab da-îi spuneam așa pen-că
avea urme de untură pe tricou tot
timpul venise într-un siloz ascuns din
koreea de nord și nimeni nu știa cum îl
cheamă cu adevărat așa că i-au spus
myke și toată lumea
myke îl striga un proxenet i-a scuipat în gură
când încerca să-l racoleze odată și el
l-a mușcat de gonade cu dinții tociți de la
funiile pe care le-a mâncat tot drumul
pe vapor pen-că altceva nu avea
fat myke se pișă tot timpul în mâncarea comandată
de italieni și nu ne dă niciodată
să mâncăm ce rămâne de la ei pen-că-i fain cu
noi - doar lui lawrence îi dă pen-că-și mai
bate joc de el că are hepatită și că nu
vrea să ia nimic de la noi
korean prost! zicea lawrence și nici
femeile noastre nu-i plac da nu-i nici
peder că-i place o chinezoaică pe care a
văzut-o într-o revistă de-a lu unchi-su
din 65 un fel de playboy chinezesc doar cu gambe
dezgolite și gagica aia era patinatoare în
costum din ăla mulat cu sclipici și fat myke
se făcea roșu la față când își amintea
de ea pe unchi-su l-au nivelat de la
brâu în jos când l-au prins cu revista în
magazia de lemne a uzinei
steph aduce niște sticle de bere
caldă
pale-ale le-a găsit pe-o ladă de gunoi la
Caesars le-a luat și le-am băut cu plăcerea aia cu
care bei în general berea irlandeză cărată
săptămâni pe vapor
în septembrie chun-tao s-a închis
fat myke și-a dat foc în mijlocul bucătăriei
tricoul plin de untură l-a făcut să ardă ca
o lumânare săreau scântei și mirosea
ușor dulceag când mai ardeau doar șireturile
de la papucii de plastic lawrence s-a apropiat
de fat myke și-a pus o dorință și
a suflat el nu își serbase
niciodată ziua de naștere.

Pe micul ecran (II)

În martie la emisiunea lui Paul Gorban, tot la Apollonia TV.


Aici este emisiunea.

Pe micul ecran (I)

Am fost ieri la o emisiune la Apollonia TV.


Emisiunea, aici!

Gregory Corso - traduceri (part II)

(Apărute în revista ARGEȘ)

Gregory Nunzio Corso (26.03.1930 – 17.01.2001), a fost un poet american, și unul dintre membrii marcanți ai generației ”Beat”.  Chiar dacă era cel mai tânăr beatnik, Corso a publicat printre primii din generația sa, atrăgând atenția criticilor și poeților americani încă de la primele texte. În poeziile sale, Corso ironizează politica vremii, dă frâu liber umorului său cinic, marcându-și textele cu sintagme

ciudate, creând un spectru imagistic complex, conform generației din care face parte.

Studiind fenomenul beat și mai presus, traducerile și interpretările sale, am descoperit că în română, Corso s-a tradus foarte puțin într-o antologie BPT în anii 70. Textele de față reprezintă o încercare de traducere proaspătă a câtorva poeme ale lui Gregory Corso, privite prin lupa anilor 2000+.

Am avut un manuscris al lui Shelley

Mâinile mele au amorțit în fața frumuseții

când au intrat în moarte și s-au strâns.

Atingerea mea a fost suverană  asupra

paginilor fragile bronzate cu cerneală.

Repede,

ochii mei s-au mișcat repede

au umblat după miros, după praf, după dantelă

după părul uscat.

Aș fi luat pagina

deja simțind mirosul faptei mele netrebnice!

Mi-am stors visele de toate dovezile,

dar la ce bun să-mi păstrez triumful doar pentru mine?

De multe ori, în unele abrupte cărți vechi,

mă găsesc încurcat între

merele leopardului

și ciupercile cu pielea arsă

și legăturile mele asemenea coniferelor

și atunci întrec limita de vârstă cunoscută

și mă găsesc vărsând un ulcior cu lapte

clandestin peste hârtia muribundă.

  

Aproape toată mizeria

Am alergat șase etaje

către mica mea cameră
 mobilată

am deschis geamul

și am început să arunc

tot ce e mai important în viață .

Primul care a plecat a fost adevărul

țipând ca un trădător:

”Te rog, nu! Voi spune lucruri odioase despre

tine!”

”Ei da! Nu am nimic de ascuns!”

Pleacă!

Apoi a venit rândul lui Dumnezeu,

încruntându-se și scâncind de uimire:

”Nu e vina mea! Eu nu sunt cauza a nimic!”

PLEACĂ!

Apoi dragostea, încercând să mă mituiească:

”Nu vei cunoaște niciodată impotența! Toate

fetele de pe coperta VOGUE vor fi ale tale!”

i-am împins curul gras pe geam strigând:

”Mereu m-ai dezamăgit!”

Am ales credința, speranța și caritatea

toate trei agățându-le împreună:

”Fără noi, ai să mori!”

”Cu voi, mai degrabă,  înebunesc!”

PLECAȚI!

Frumusețea...da, frumusețea,

când o conduceam spre geam,

i-am spus: ” Pe tine te-am iubit cel mai

mult în viață...dar tu ești o criminală;

Frumusețea ucide!”

nu am vrut să o scap, dar

am fugit în jos pe scări și

am prins-o la timp

”Mi-ai salvat viața!”- îmi spunea

plângând,

am pus-o jos și i-am spus:

”Pleacă!”

Mi-am urcat toate cele șase etaje

înapoi

m-am dus către bani dar

nu mai erau bani de aruncat.

Singurul lucru rămas în cameră era moartea

ascunzându-se după chiuveta din bucătărie

”Nu sunt reală!”- îmi spunea,

”Sunt doar un zvon răspândit de viață!”

Râzând am aruncat-o pe geam cu tot cu

chiuveta de la bucătărie și dintr-odată am

realizat că doar umorul a rămas în cameră –

m-am uitat la el și tot ce am putut face

 a fost să spun

”Afară pe fereastră cu fereastra!”

Mandat pe treptele unui Harlem din Puerto Rico

Există un adevăr ce limitează omul,

Un adevăr ce îl împiedică să meargă mai departe

Lumea se schimbă

Și ea știe că se schimbă

Tulburătoare este durerea zilei

Bătrânii au privirea înspăimântată de moarte,

Tinerii își înțeleg greșit soarta din acea privire.

Ăsta e adevărul

Dar nu totul e adevărat.

Viața are un sens

pe care nu îl știu

Chiar și atunci când am crezut că totul e fără sens

Am sperat, m-am rugat și i-am căutat un sens

Ea nu a fost niciodată un poem vesel

Erau taxe de plătit,

Invocarea morții și a lui Dumnezeu-

Aveam o pornire animalică să le abordez

Moartea s-a dovedit fără de sens înafara vieții.

Da, lumea se schimbă

Dar moartea rămâne aceeași

Îl ia pe om afară din viață

Ăsta e singurul răspuns pe care îl știe,

Și deobicei e o afacere tristă

Moartea

Aveam inocență, aveam seriozitate

Aveam umor care să mă salveze de filozofia minoră

Sunt în măsură să-mi contrazic convingerile

Sunt capabil, sunt capabil

Pentru că vreau să știu sensul la toate

Și totuși, vreau să stau ca un rănit

Și să privesc, gemând:  Oh ce responsabilitate

Am pus pe tine Gregory

Moartea și pe Dumnezeu

Greu...greu...e greu

Am învățat că viața nu e vis,

Am învățat adevărul contrafăcut.

Omul nu este Dumnezeu

Viața e un secol

Moartea o secundă.

Trips heroes and love songs de Florentin Popa

Textul a apărut în CONTA nr 14

Despre Florentin Popa, nu știu prea multe, dar în ceea ce mi-a trimis el se prezintă cam așa: ”Flo s-a născut în '89 în Băicoi și e cu mult mai puțin notoriu decât pufuleții Gusto produși acolo

Hobby-urile lui sunt să deguste tot felul de parizeruri scârboase în căutarea eluzivului parizer bun la sub 8 lei kilu și să scrie swag în aburul de pe geamurile autobuzelor.

Flo vă iubește dar nu o să vă spună niciodată asta.”

Florentin Popa nu este genul de poet pe care să îl găsești la un simplu search pe google participant pe la concursuri sau manifestări literare. Și eu l-am descoperit din întâmplare și l-am privit cu un ușor scepticism până să-i citesc volumul de debut ”Trips, heroes & love songs” (Casa de editură Max Blecher, 2013). Încă de la început, poezia lui Florentin Popa se prezintă ca fiind una experimentală pe toate fronturile, începând de la limbaj (îmi place /dă tine ploesci ca de un văr retardat dă /care râdem cu toții) și pâna la imagini, care mai de care mai spectaculoase (am cărat o oglindă de un metru /cu ramă dă bronz zejde străzi prin oraș /orbind trecătorii aprinzând involuntar țigările pensionarilor /jucând șah de pe balcoane alăturate). În poemele sale, Florentin Popa creează o lume în mijlocul căreia se poziționează, asta dându-i posibilitatea de a o distruge și crea cum vrea și de câte ori vrea. ”Trips, heroes & love songs” e unul dintre cele mai interesante și mai veridice debuturi ale anului 2013, iar Florentin Popa capătă o poziție fermă în peisajul literar actual.