Gregory Corso - câteva traduceri

(apărute în revista ”Conta”, nr 14)

Aseară am condus o mașină

Aseară am condus o mașină

fără să știu să conduc

fără să posed o mașină

Am condus și am lovit

oameni pe care-i iubeam

...aveam 120 la oră prin oraș.

M-am oprit la Hedgeville

și am adormit pe bancheta din spate

încântat de noua mea viață.

Yak-ul  nebun

Mă uit la ei cum fac unt din ultimul lapte

pe care îl mai primesc de la mine.

Ei așteaptă ca eu să mor

vor să facă nasturi din oasele mele;

Unde îmi sunt frații și surorile?

Călugărul acela mare, injectându-mi unchiul,

are

o șapcă nouă.

Și idiotul ăla de student!

n-am ai văzut mutra aia.

Bietul unchi! Îi lasă să-l

injecteze.

Ce trist e, ce obosit!

Mă întreb ce vor face cu oasele lui?

Și cu acea coadă frumoasă!

Câte perechi de șireturi vor putea

face din ea!

Am 25 de ani

Cu o dragoste nebună pentru Shelley

Chatterton, Rimbaud

strigătul nevoiaș al gurii mele

a mers de la ureche la ureche:

”ÎI URĂSC PE VECHII POEȚI!”

în special pe vechii poeți care se retrag

pe cei care consultă alți vechi poeți

care își strigă tinerețea în șoaptă

zicând: ”am făcut toate acestea atunci

dar astea au fost atunci

au fost atunci-

Oh, aș liniști bătrânii, spunându-le:

-Eu sunt prietenul tău,

ceea ce ai fost tu odată, prin mine

vei fi din nou ceea ce ai fost-

Apoi, noaptea, în intimitatea casei lor,

le-aș rupe limbile pline de scuze

și le-aș fura toate

poemele.

Locul nașterii revizitat

Stau în lumina întunecată pe strada

întunecată

și privesc la fereastra mea, am fost

născut acolo

Luminile sunt aprinse; alți oameni se

plimbă prin fața geamului.

Sunt îmbrăcat cu pelerina de ploaie,

țigara în gură, pălăria peste

ochi, mâna pe pistol.

Traversez strada și intru

în clădire.

Coșurile de gunoi nu au încetat

să pută.

Urc la primul etaj și Dirty Ears

îndreaptă un cuțit spre mine...

Eu pompez în el nenumărate

gloanțe.

Unui trandafir căzut

Când am pus deoparte versurile lui Mimnermus,

am trăit o viață alimentată de căldură conservată și

mâini crude, singur,

nu departe de locul unde corpul îmi umbla,

a umblat cu speranța găsirii pădurii de aur din vis.

Oh Rose, căzută, apleacă-ți imensul spate vegetal,

lasă-ți ochii jos în fața soarelui impostor...în visul de iarnă

înfinge-ți capul tău trandafiriu înăuntrul bilei gigantice aurii.

Ah, Rose, trandafirul se face din ce în ce mai mare!

de unde acea auto-creată scufundare în Eden

ai înflorit acolo unde ceasornicarul din neant

a adormit,

nașterea ta a făcut bucăți zdrobite de noapte să apară,

făcându-mi pădurea de vis să se manifeste.

Da, ceasornicarul și corpul său circular,

oasele răsfățate cu bijuterii când se trezea

și  în fața ceva-ului tău, el fugea

fluturând cu mâinile dezlegate, semne inconștiente.

Soarele nu poate vedea spasmele cutremurătoare,

tenisul de pe Venus pe

terenurile de pe Marte cântă

marea minciună a soarelui

ah, începărtata minge de blană adună ca

într-un burete toate elementele.

lasă totul clar între copacii și munții de pe

pământ

se ridică și se îndepărtează de la fixația lor

normală.

Rose! Rose! trandafirul meu cu coarne de tinichea.

Rose este mâna mea vizionară a misticismului

Rose este scaunul înțelepciunii într-o casă bombardată

Rose sunt răbdătorii mei ochi electrici

Rose este maxilarul meu festiv

Dalai Lama, Mare Preot, Gloriosul Cezar să trăiască!

Când  aud trandafirul țipând

realizez că am adunat toate experimentele imperiului anatomic

și împreună cu visele mele chimice, am descoperit

legea plină de ură a pământului și a

soarelui,

și trandafirul

care țipa, printre

altele.